Conţinut
- Ce este GNL?
- Terminale de lichefiere și regasificare
- Unde este produs GNL?
- Unde este primit GNL?
- Cum se păstrează GNL?
- Cum este transportat GNL?
- Impactul asupra mediului al GNL
- Sprijin public și opoziție la terminalele GNL
- Geografia gazelor naturale
Terminale GNL: Cartuse de terminale de lichefiere și regasificare a GNL. La terminalul de lichefiere (stânga) gazul natural este recepționat prin conductă de la un câmp lichefiat, depozitat și încărcat pe navele purtătoare de GNL. La terminalul de regasificare (dreapta) GNL este descărcat în rezervoarele de stocare, regasificat și introdus în depozitare. Acesta este apoi comprimat și trimis într-un sistem de distribuție a conductelor care furnizează gaz natural consumatorilor de uz final.
Nava de transport GNL: Un transportator de GNL a fost atras la terminalul de lichefiere a GNL Bontang din estul Kalimantan, Indonezia. GNL este transportat în nave patru rezervoare în formă de cupolă. Drepturi de autor asupra imaginii iStockphoto / Mayumi Terao.
Ce este GNL?
GNL sau gaz natural lichefiat este gazul natural care a fost transformat temporar într-un lichid. Acest lucru se face pentru a economisi spațiu - 610 metri cubi de gaz natural pot fi transformați într-un singur picior cubic de GNL. Convertirea gazului natural în GNL facilitează stocarea și transportul mai ușor acolo unde conductele nu sunt disponibile.
Un proces de refrigerare este utilizat pentru condensarea gazului natural în GNL prin răcirea acestuia la o temperatură de minus 260 de grade Fahrenheit. Acest proces de refrigerare este de obicei însoțit de tratamente care îndepărtează apa, dioxidul de carbon, sulfura de hidrogen și alte impurități.
Pentru a menține această temperatură scăzută în timpul depozitării și transportului, GNL trebuie plasat în rezervoare criogenice - rezervoare puternic izolate echipate cu unități de refrigerare.
Atunci când o expediere de GNL ajunge la destinație sau când LNG este eliminat din stocare, acesta trebuie regasificat. Acest lucru se face prin încălzirea GNL și permițându-i să se evapore înapoi în gaz natural. Regasificarea se face de obicei la o instalație în care gazul poate fi plasat în depozitare sau direct într-o conductă pentru transport.
Terminale de lichefiere și regasificare
Există două tipuri de terminale de GNL: 1) terminale care transformă gazul natural în GNL și, 2) terminale care transformă GNL în gaz natural. Acestea se numesc terminale de lichefiere și, respectiv, terminale de regasificare. Terminalele de lichefiere sunt pe partea de export a tranzacțiilor, iar terminalele de regasificare sunt pe partea de import a tranzacțiilor.
Terminalele de lichefiere primesc în general gaz natural prin conductă dintr-un câmp de sondă. Înainte de a se lichefia, gazul trebuie curățat de apă, dioxid de carbon, sulfură de hidrogen și alte impurități care ar putea îngheța, deveni corozive sau pot interfera cu procesul de lichefiere. Odată lichefiat, GNL este trimis prin conductă către o navă purtătoare de GNL sau în depozit pentru a aștepta transportul.
Terminalele de regasificare primesc gaz natural - de obicei cu nava - din alte zone. La un terminal de regasificare, GNL poate fi depozitat temporar sau trimis direct la o instalație de regasificare. Odată regasificat, este trimis prin conductă pentru distribuție sau plasat în depozit temporar până când este nevoie.
Harta terminalului GNL: Terminale de GNL existente în Statele Unite începând cu iunie 2010. Kenai, Alaska a fost singurul terminal de lichefiere construit pentru export. Restul sunt terminale de regasificare construite pentru utilizare la import. În aprilie 2012, guvernul federal a aprobat un plan de transformare a terminalului Sabine, Louisiana, într-o instalație de lichefiere pentru exportul gazelor naturale ale Statelor Unite pe piețele asiatice. Imagine după Comisia Federală de Reglementare în Domeniul Energiei.
Unde este produs GNL?
Primul mare transport mondial de gaz natural lichefiat s-a produs în 1964, când o navă a fost încărcată cu GNL în Algeria și a navigat spre Le Havre, Franța. Înainte de 1964, gazul natural din Algeria era un produs reziduu al producției de petrol. Era un „produs de deșeuri”, deoarece nu exista o piață locală a gazelor naturale și nici o conductă care să transporte gazul pe o piață îndepărtată. Gazul natural a fost fie evacuat în atmosferă, fie ars la locul fântânii. Aceste deșeuri de gaze naturale și degradarea atmosferei continuă astăzi acolo unde nu există o piață, conductă sau instalație de GNL care să utilizeze gazul.
Astăzi, GNL este exportat din locații precum: Algeria, Egipt, Nigeria, Angola, Oman, Qatar, Yemen, Rusia, Trinidad și Tobago, Australia, Malaezia și Indonezia, unde producția de gaze naturale depășește cu mult capacitățile de consum ale piețelor locale. În aceste locații prețul gazelor naturale este scăzut, deoarece există o ofertă abundentă, cu o cerere locală mică. Acest preț scăzut compensează cheltuielile pentru construirea unei instalații de lichefiere a GNL, transformarea gazului natural în GNL și transportul acesteia către o piață îndepărtată.
Unde este primit GNL?
Japonia, Coreea de Sud și Taiwan au fost primii cumpărători majori de GNL. Aceste zone au populații foarte mari și acces foarte redus la resursele de combustibili fosili autohtoni. GNL le-a permis accesul la un combustibil care arde curat, care era ușor de distribuit odată ce conductele erau pe loc. Multe alte țări au acum terminale de regasificare. Acestea includ: Belgia, Brazilia, Canada, Chile, China, Franța, India, Italia, Grecia, Mexic, Spania, Marea Britanie și Statele Unite.
Cum se păstrează GNL?
GNL este depozitat în rezervoare de izolare puternic izolate, care sunt special concepute pentru a reține un lichid la temperatură rece. Majoritatea rezervoarelor sunt cu perete dublu, cu un perete exterior din beton gros și un perete interior din oțel de înaltă calitate. Între pereți este un strat gros de izolație extrem de eficient. Multe facilități au rezervoare subterane pentru o izolare sporită.
Oricât de bine sunt izolate rezervoarele, unele GNL se vor fierbe și se vor evapora ca gaz natural. Acest gaz este în general îndepărtat din rezervor. Este folosit fie la fața locului ca combustibil, fie refrigerat înapoi la starea lichidă și readus în rezervor.
Cum este transportat GNL?
Majoritatea GNL sunt transportate în nave special concepute cunoscute sub numele de „transportatori de GNL”. Aceste nave au carenele duble pentru a proteja încărcătura de daune și ca o protecție împotriva scurgerilor. Cantități mai mici de GNL sunt transportate în camioane și căi ferate special concepute.
Impactul asupra mediului al GNL
Gazul natural are un impact asupra mediului mult mai mic atunci când este ars decât alți combustibili fosili. Emite mai puțin dioxid de carbon, mai puțin particule și produce mai puțin cenușă. Deși GNL este ars sub formă de gaz natural, are un impact asupra mediului mai mare decât gazul natural care nu a fost lichefiat. Acest lucru se datorează faptului că GNL necesită o cheltuială de energie pentru a lichefia, transporta și regasifica.
După ce sunt luate în considerare aceste impacturi, GNL are un impact asupra mediului mai mare decât gazele naturale, dar în general are un impact mai mic decât arderea cărbunelui sau a petrolului. Dacă se consideră că GNL ar fi putut fi evitat la sursă ca produs reziduu, impactul asupra mediului este redus.
Sprijin public și opoziție la terminalele GNL
Sprijinul public pentru proiectele de GNL este, în general, mixt - în special pe partea de import, unde un număr mare de oameni poate fi situat în apropierea instalației de regasificare. Deși unii speră că GNL le va aduce o sursă fiabilă de gaz natural economic, alții au îngrijorarea că instalația de regasificare sau vehiculele de transport ar putea exploda sau arde foc. Unii oameni sunt de asemenea îngrijorați că instalațiile GNL sunt ținte teroriste. Deși LNG are un istoric excelent de siguranță, acestor îngrijorări nu i se poate atribui o probabilitate de zero.
Geografia gazelor naturale
Geografia gazelor naturale este în continuă schimbare. Noile descoperiri de gaze naturale, noile conducte și noile terminale de GNL pot stimula aprovizionarea locală. O creștere a ofertei locale poate scădea prețurile care pot stimula cererea. Cererea în creștere poate crește prețurile, poate stimula activitatea de foraj, poate lansa proiecte de conducte și poate atrage investiții în instalații de GNL. Geografia gazelor naturale este dinamică.